PetSmile

Rinotraheita virala este o boala infectioasa acuta caracterizata prin stranut, febra, rinita, conjunctivita si keratita (inflamatia corneei) ulcerativa care afecteaza predominant pisicile tinere.

Rinotraheita virala este produsa  dupa cum ii spune si numele, de un herpesvirus, respectiv HVF-1 care cauzeaza citoliza(distructia celulelor) de la nivelul tractului respirator ,conjunctivei si corneei. Infectia se produce pe cale respiratorie sau conjunctivala.

Aspectul clinic este diferentiat in functie de sistemele si aparatele afectate.

La nivel respirator se remarca rinita, cu stranut repetat, scurgeri nazale seroase pana la purulente. Traheita poate sa apara , deasemenea sinuzita care se poate croniciza si poate lasa sechele permanente.

La nivel oftalmic apare conjunctivita , cu exudat seros sau purulent si keratita care se pot complica cu panoftalmie care duce la orbire.

La nivel reproductiv- infectia intrauterina a puilor duce la infectii herpetice grave ale nou-nascutilor.

La nivelul pielii -leziuni herpetice situate perinazal.

Femelele gestante pot avorta, sau pot fata pui cu leziuni grave , uneori incompatibile cu viata.

Se observa pierderea sau scaderea poftei de mancare, mai ales datorate febrei si pierderii mirosului.

De obicei sunt afectati puii de pisica, mai ales cei proveniti din mame nevaccinate.

Evolutia bolii este de 7-10 zile, in cazul in care nu apar alte complicatii.

Preventia acestei boli virale este realizata prin vaccinare cu vaccin cu virus viu modificat sau virus inactivat, mai intai la varsta de 8-10 saptamani, apoi la varsta de 12-14 saptamani , urmate de vaccinarea anuala pe timpul vietii de adult. In crescatoriile de pisici se poate administra mai intai un vaccin intranazal la varsta de 10-14 zile , apoi se urmeza schema uzuale de vaccinare.

Tratamentul vizeaza in primul rand hidratarea corecta, asigurarea unei hrane cu gust si miros foarte placute, hranirea fortata, daca se impune acest lucru. Totodata, se urmareste prevenirea sau tratarea infectiilor bacteriene asociate, atat pe cale generala, cat si local, la nivel oftalmic. Uneori sunt utile unguente oftalmice cu substante antivirale. Se contraindica corticosteroizii, atat local cat si sistemic. Se  curata secretiile nazale intarite sub forma de crusta, pentru a usura respiratia. In ultima vreme a fost folosit , cu un succes notabil, interferonul, atat local, cat si sistemic.

Prognosticul este in general bun, daca se asigura o hranire si hidratare corespunzatoare, cu exceptia cazurilor in care exista o coinfectie cu virusuri precum virusul leucemiei feline sau virusul imunodeficientei feline. Pe termen lung pot aparea sechele precum rinita hipertrofica, sinuzita cronica, keratita herpetica ulcerativa. Deasemenea, obstructia permanenta a conductului nazolacrimal conduce la scurgerea secretiei lacrimale in afara pleoapelor, zona perioculara fiind astfel tot timpul umeda.

Odontopatia odontoclastica resorbtiva a pisicii (OORP) se defineste ca resorbtia substantei dentinare, a cementumului si subminarea consecutiva a smaltului, de obicei incepand de la nivelul zonei de contact intre coroana dintelui si marginea libera a gingiei.
De cele mai multe ori, prin similitudine cu afectiunea stomatologica cea mai des intalnita la om este denumita incorect carie dentara. Caria dentara este produsa prin alte mecanisme si nu este aproape niciodata intalnita la pisica. Caria dentara este produsa de enzimele si acizii rezultati din metabolismul bacteriiilor care se dezvolta pe suprafata smaltului dentar.
Desi cauza exacta a odontopatiei resorbtive a pisicii este in prezent incomplet elucidata, s-a constatat totusi ca la nivelul periferiei leziunilor se regasesc in numar mare celule odontoclastice. Celulele odontoclastice dizolva substanta dentinara si cementumul, rezultantd o cavitate care este ulterior acoperita de tartru si/sau tesut granulomatos, care poate fi vizualizat de catre proprietari drept o zona de gingie situata imediat la baza dintelui, sensibila la atingere, de culoare rosu aprins  care sangereaza usor la atingere si care pare a sa ” urce”  pe dinte.

Odontopatia resorbtiva incepe de obicei de la nivelul zonei ce delimiteaza dentina de smalt, sub marginea libera a gingiei, dar poate sa isi aiba originea si la nivelul radacinii dintelui  si poate afecta atat ligamentul periodontal cat si osul alveolar.

OORP are 5 stadii evolutive, stadiul 1 fiind cel initial , in care se observa o afectare de mici dimensiuni a dintelui (sub 0,5mm adancime),  progresand spre stadiile 2 (dentina este afectata dar cavitatea nu penetreaza sisemul endodontic-alveola dentara), stadiul 3(sistemul endodontic este penetrat), stadiul 4( dintele este afectat structural atat la nivelul coroanei cat si la nivelul radacinii)si stadiul 5 (coroana dintelul a cazut iar radacina dintelui este acoperita de tesut granulomatos).

Exista o predispozitie a anumitor rase pentru aceasta afectiune?

Rasele asiatice cu parul scurt, rasele Persan, Abisinian si Siamez par a avea o predispozitie mai mare .

Exista o corelatie cu varsta pisicii?

DA. Mai bine de jumatate din pisicile cu varsta mai mare de 5 ani au cel putin un dinte afectat de odontopatie osteoclastica.

Cum se identifica aceasta afectiune? 

Desi pisicile au o rezistenta destul de mare la durerile cu originea la nivelul gurii,  se pot totusi observa cateva semne care ne pot indica o problema de tipul OORP. Pisica apuca mancarea apoi ii da drumul, mesteca predominant pe o singura parte, isi atinge cu membrele anterioare partea afectata, ca si cum ar incerca sa scoata ceva din gura, saliveaza excesiv sau sangereaza de la nivelul gingiei. Uneori, durerea datorata acestei afectiuni duce la modificari ale comportamentului,  precum cresterea agresivitatii.

Se poate preveni sau  trata?

Din pacate nu exista modalitati de preventie iar tratamentul este de natura chirurgicala: extractia dintelui sau excizia coroanei dentare, radacina resorbindu-se ulterior. Insa, este foarte importanta depistarea la timp si rezolvarea chirurgicala pentru a preveni durerea si suferinta asociate acestei patologii, precum si infectiile asociate si mirosul urat al gurii care apar mai ales  atunci cand se insoteste de acumulari de tartru. Controlul stomatologic periodic capata astfel o importanta deosebita, avandu-se in vedere frecventa foarte mare cu care apare aceasta patologie la pisica.

Dr. medic veterinar Catalin Manea